De Ce Renunț La A Mai Preda Yoga Tradițională Online Ca În Pandemie


Acum câteva luni, am scris un articol controversat, care a stârnit multe răspunsuri online: Ce Afli Când Îți Închizi Business-ul Fizic Post COVID-19.


Sper ca și acesta să fie la fel de controversat, căci am decis să închid business-ul de yoga tradițională online. :)


Deci în acest articol, îți explic De Ce Renunț La A Mai Preda Yoga Tradițională Online Ca În Pandemie.



Yoga, nemurire și libertate



Nu este doar titlul tratatului ilustrului nostru Mircea Eliade despre cum se practică yoga și meditația în diferite culturi, subculturi și mari civilizații ale lumii, ci și felul în care am înțeles și descoperit eu Yoga în India, acum 6 ani. Mi-am serbat cea de-a douăzeci și șaptea zi de naștere ducându-mă pentru o lună în India, ca și cursantă într-un mic ashram.


A fost cadoul meu, de ziua mea.


Primisem recomandarea de a ajunge acolo de la o tânără canadiancă, profesoara de yoga, ce-l vizitase deja, în timpul unei eveniment din Republica Dominicană. Mi-a spus ca dacă vreau filozofia din spatele posturilor de yoga (pe care oricum nu le cunoșteam), era musai să mă duc la acel ashram. Eram într-un program de voluntariat în Bolivia pe vremea aceea și „câștigasem” un loc într-un mare eveniment-simpozion-retreat-workshop de 3 zile al celor de la MindValley. „Câștigasem” înseamnă că trecusem printr-un interviu de selecție pentru a putea ajunge să stau la aceeași masă cu speakerii transformaționali și cu alți antreprenori spirituali veniți din toate colțurile lumii la acel eveniment.


Asta nu înseamnă că nu plătisem foarte mulți bani pentru a putea participa - ba dimpotrivă! Toate economiile mele fix către acea investiție în mine s-au îndreptat.


Iar banii participanților erau donați către o zonă defavorizată din Haiti, deci totul avea o notă socială de necontestat.


M-am simțit ca și cum făcut o mare donație, eu însămi aflată într-un program de bursă în al meu voluntariat. :)



Ce înseamnă o idee de 1 milion de dolari

Evenimentul Awesomeness Festival din 2013 a avut loc în Republica Dominicană - într-un tărmâm exotic, într-un resort de lux și deopotrivă luxuriant.


Știam că urma să revin de acolo cu o idee de 1 milion de dolari - întrebasem Universul ce voi afla din acea călătorie și acesta fusese răspunsul primit. Și da, yoga era ideea mea de 1 milion de dolari, urma să aflu peste niște ani.


Nu ca business, ci ca practica a mea.


Ca revelație despre realizarea Sinelui, de fapt. Și apoi, ca stil de viață.

Apoi, ca împărtășire a acestui stil de viață și a tot ce am învățat în peste 2,5 ani de studii la un micuț și foarte atipic ashram indian.


Despre revelația mea, nu voi vorbi aici - prefer să vorbesc despre ea în cercuri mult mai restrânse, cu oameni cunoscuți și apropiați, ceva mai inițiați în lumea spiritului chiar, care n-ar putea crede că fac exces de ego povestind despre acel moment transformator din viața mea.


Sau voi scrie o carte autobigrafică la 50 de ani, în care voi mentiona și acea noapte din viața mea. Deja sună misterios, așa-i? :)


Ei bine, e ceva foarte personal și deși toate s-au întâmplat cu ochii larg deschiși și cred că i se poate întâmpla oricui așa ceva, prefer să nu ridic așteptările nimănui și să nu „predispun” pe nimeni la astfel de trăiri.


Toată lumea este perfectă exact așa cum e, fie că a avut vreun moment de epifanie sau nu. Nu-mi plac deloc poveștile cu iz creștin în care câte un autor spune cum a primit iluminarea în chip divin de înger, pe vremea când avea doar 6 ani.


Și apoi, continuă să vorbescă despre darurile primite ca și cum ce știe el sau ea n-ar fi documentat deloc în mii de volume ale textelor sacre din sanscrită, pali, latină, chineză, japoneză etc. Nu-mi plac și punct!


Pentru că astfel de povești mă fac să mă simt „altfel” decât așa cum sunt, cumva „pe minus”. Parcă nu la fel de importantă pentru Univers ca acei oameni care apoi scriu cărți și fac afaceri din puterile lor și mesajele primite de Sus.


Însă eu chiar știu acum că sunt perfectă, în orice moment, fără să-mi lipsească nimic. Și asta doresc să reții din ce am scris mai sus: nu ai nevoie e nicio revelație, de nicio epifanie, de nimic în plus.


Ești minunată, ca om, prin sufletul tău divin, prin trupul tău, prin minte, prin simțuri, prin energia ta cosmică ce te face să respiri și să citești aceste rânduri acum. Esti „profund perfectă”, cu ghilimelele de rigoare, fie că realizezi această stare a ta sau nu. Realizarea acestei stări de perfecțiune și a Sinelui, implicit, își aduce o Fericire de nezdruncinat, e drept. Dar dacă nu o ai încă, nu-i nimic.


Poți doar să mă crezi acum, pe cuvânt, când spun ca natura ta este perfectă, în orice moment. Și că ești esență divină, nu formă fără sens.



De ce am ales să predau Yoga Tradițională în România



Trecând mai departe, acel moment revelator chiar a fost ca un milion de dolari, virat în contul meu spiritual. Care, apoi, m-a făcut să vin în țară și să îmi deschid un studio în care să învăț oamenii că viața e mai mult decât un dar divin. Doream tare mult să împărtăsesc și altora realitatea pe care avusesem „norocul” să o fi experimentat cu propria-mi ființă. Anume că noi suntem un strop din Dumnezeu. Și că strop cu tot, stropii aceștia fiind tot ce vedem în jur, facem un Infinit! Doamne, cât de simplu!


Dar cât de greu de înțeles așa, crud, la rece, cu mintea de om de știință mereu șovăitor. Țin minte că reușisem să construiesc chiar un raționament, un argument logic, prin care să demonstrez că aveam dreptate cu ceea ce spuneam. I-l prezentasem mamei - și da, concluzia era corectă, ajunsese singură la ea, că așa e în Logică. Dacă premisele sunt adevărate, concluzia rezultată poate fi adevărată și validă, sau neadevărată, dar validă.

Că suntem Dumnezeu este o concluzie validă, adevărată, dar greu de acceptat pentru mintea care încă mai speră într-un Dumnezeu personal, detașat și domnind pe tron, departe de lumea sa creată. Însă mama mea realizase ceea ce spunea - deși nu simțea asta în ființa ei, în adâncul inimii, în fiecare celulă a sa.

Știa că e adevărat ce spune, dar nu putea să creadă sau să înțeleagă cum de este așa ceva real. Și aici știam eu că yoga pe care o învățasem ca practica prin fizic, la ashram, era soluția pentru a putea să ne desprindem de acea minte conștientă și de a experimenta prin corp Dumnezeul pe care îl reprezentăm. Și știu că pare genial ce scriu aici, să experimentăm Infinitul prin corp, dar nu era ideea mea! Asta este yoga, de fapt!


Și așa era „ritualul” la ashram!

Adică efectiv așa te învață un sistem tradițional de Yoga care este natura ta. Așa se produce revelația despre care îți spuneam.


Printr-o combinație de Tantra (adică de esență a metafizicii), Samkhya (filosofia Yogăi în hinduism) și Yoga, ca practică în care corpul tău devine un micro-cosmos.


Iar acest micro-cosmos reproduce întocmai macro-cosmosul. Căci una e sa citești în cartea lui Eliade despre yoga, ca nemurire și libertate, și alta e să experimentezi această nemurire și această libertate în însăși ființa ta. Sistemul era și este perfect. Așa că am început să predau...



Și predam doar yoga tradițională,

  • cu āsanele ei,

  • cu diversele tipuri de respirație numite pranayama și bandhas,

  • cu masajul special numit walking-massage,

  • cu mici cursuri de introducere în Ayurveda,

  • cu ateliere de Analiză Tranzacțională,

  • cu recomandări de cărți despre buddhism sau despre sțiințele orientale versus sțiința modernă,

  • cu puțină fizică cuantică,

  • cu elemente de acupunctură și meridiane

  • cu tratamente de electro-acupunctură și LASER-punctură

  • cu toată școala de yoga tradițională dedicată lui Mircea Eliade și operei sale (îi vindeam cărțile la studio).

Toate acestea fuseseră învățate de mine la ashram, care era un fel de mănăstire cu statut post-universitar în educație spirituală.


Duminicile erau obligatorii sesiunile lungi de āsane și participarea la prelegerile ca la ashram despre istoria yogăi, identitate, Sine, Dhyana, Univers, „Dharma, artha, kama”, sanscrită, matematică vedică, cele 8 membre ale yogăi, Ayurveda etc.


Și astfel, eram foarte mulțumită că puteam reda, în centrul Bucureștiului, într-un micuț studio de yoga de nici 40 mp, tot ce învățasem eu în peste 2,5 ani de locuit în India și în restul Asiei (Thailanda, Malaezia, Cambogia). Și lumea era fericită, și eu eram. Ah, am uitat sa spun că toate duminicile se terminau cu pusul mesei ca la ashram.


Stătam cu toții pe jos și mâncam ce gătisem eu în ziua respectivă - meniuri vegetariene, uneori indiene, cu care îi încântam pe ai mei cursanți, încât să creez și mai bine comunitatea spirituală, despre care vă spuneam că există într-un ashram.


Iar participanții la cursurile mele fuseseră educați în acest sens: făceam curat împreună, fiecare își spala vasele după ce le folosea, aveam un mic buget săptămânal ca eu să cumpăr ceai și biscuiți, aveam petreceri de Crăciun și eu le făceam cadouri de Ziua Îndrăgostiților, pe 8 Martie le celebram pe femei etc.

Era o micuță cameră pe post de ashram - și era tot ce ne trebuia ca să ne relaxăm, să ne destindem și să comunicăm autentic în orice moment.

Și pe acest fundal, ne apropiam...


Și de sinele nostru, dar și de al celuilalt...

De ce nu mai vreau să practic yoga tradițională online


Trecut-au anii și lucrurile s-au mai schimbat.

Am reușit în 2019 să redeschid centrul Yogalize mult visat, pe care în 2,5 luni l-am închis, odată cu pandemia și starea de izolare provocată de COVID-19. Și din acea schimbare am aflat multe lucruri, descrise într-un articol lung, aici. Imediat, adică fără a zi de pauza măcar, am mutat toate cele 5 cursuri de yoga tradițională în varianta online, pe Zoom.

Apoi pe YouTube - cu lavalieră, lumini, muzică pe fundal.





Am trecut de la 5 cursuri de yoga pe săptămână, de 1,5 ore, la 3 cursuri de o oră în perioada verii. Am ținut un Relaxation Retreat la mare, în septembrie, ca să ne vedem față în față și să putem practica împreună cu Elementele întrunite pe malul mării - și a fost o experiență extraordinară, bună de repetat oricând.





Am revenit apoi la formula online și... ceva nu mai mergea. Nu mi-am mai simțit cursantele, nu am mai simțit comunitatea. Lipseau atât nevoia, cât și plăcerea de a mai face ceva.


Ceva ce nu știam ce sens are, pe cine ajută și când. Cu 3 proiectoare în față, ignorate profund în starea mea de meditație, cu detaliile tehnice ce trebuie setate de fiecare dată, zi după zi, ca într-un departament de știri în direct, și care cu toată sistematizarea mea, tot mai dau greș uneori, am reușit să ajung să îmi contractez sufletul, în loc să îl extind.


Salteaua de yoga, odată undă de pornire a Infinutului, orizont nețărmuit de posibilități și covor magic care zbura printre galaxii, devenise un pat procustian. O cruce a patimilor...


Și fiecare seara de predat Yoga Tradițională mă țintuia, în loc să mă elibereze, de fapt. Și fiindcă a preda nu este despre tine, ci despre ceilalți, oare ce puteam trasmite eu la celălalt capăt al internetului care ne lega?

„Yoga, nemurire și libertate” nu mai exista.

Această nouă formă de a preda ceva eliberator ajunsese să ne încătușese pe toți. Am venit cu propuneri de mai mult, mai des, de combinații cu alte practici pe care mi le doream eu, ca și când atunci când nu mai ai ceai în ceșcuță, vrei să îl produci oferind tot mai mult din ce nu ai - o idee absurdă, știu - dar așa funcționează mintea conștientă, acel 7% din noi care nu știe decât că 1 + 1 trebuie să dea 2.


Am plusat dintr-un minus, dintr-un neajuns sufletesc, încercând să întregesc dintr-un singur fragment: asanele în yoga, pe un calendar fixat, de la 8 la 9 PM, luni, miercuri și joi.

Mi-am întrebat apoi cursantele.

Așteptam un semn divin și mesaje de Sus, transmise de peste tot.


Și vânam aceste semn în orice dialog, în orice mi se întâmpla zi de zi. De când am intrat în această nouă era vieții mele, împlinind 33 de ani în octombrie, am simțit cum s-au aliniat toate planetele și s-au deschis noi căi de acess către Conștiința Divină. În Tantra-Yoga, când vorbim despre cel de-al treilea ochi, la asta ne referim: la a fi într-o stare nealterată de conștiință, prin care să primim informații legate de noi și de cei din jur. Important e să întrebi. Să ceri ajutor. Și am cerut... Și da, am primit!

Rapid...


Discuții cu Micea Eliade, ghidul meu spiritual în yoga tradițională



Am lăsat ziua mamei deoaprte și am rugat-o să îmi permită să nu o vizitez, încât să stau acasă, singură, să lucrez. Orice lucru, la mine, începe cu mine. Cu spațiul meu, apoi cu corpul meu, pentru a reuși să mă resetez și să mă relaxez profund. Orele mele în baie sunt cu mantre și cu deschiderea către un Absolut de posibilități, care va grăi ce am de făcut, dacă sunt dispusă să „pierd 3 ore sub duș” și să îl ascult. De unde nevoia de fi singură, de multe ori.


Căci ceea ce pentru omul de rând, mereu grăbit, e pierdere de timp, pentru mine este despre a-mi culca mintea conștientă, analitică și sintetică, ce trage concluzii doar pe baza simțurilor și a trecutului. Este despre a-mi lăsa, ca în yoga, subconștientul să se manifeste în această tăcere și încredere că Zeița Creatoare vorbește celor ce au sufletul deschis să o asculte. Apropos de zicala noastră creștină: Fericiți cei săraci cu Duhul, căci a lor este Împărăția cerurilor.

Durează niște ore să intrăm în acest flow, căci undele cerbrale pulsând rapid, ca să facă față bombardamentului informatic din jur, nu se liniștesc așa de ușor. Iar când se liniștesc, înțelegem că orele acelea de grijă față de noi și de spațiul nostru nu au fost o pierdere de timp, ci o investiție în comunicarea cu Divinul invocat în jur. Deci mama a stat fără mine de ziua ei, eu i-am fost recunoscătoare și am investit mult timp în „lucru” - adică în mine. Am plecat la București pentru o zi, pe 8 noiembrie, cu îngerii Mihail și Gavril în mașina mea, care parcă a plutit, căci n-am simțit deloc cele 2,5 ore de condus. M-am trezit ajunsă în București. Iar dorințele mele de claritate și de „ce să fac de acum încolo și cum” au primit răspuns.


Mai ții minte credința mea, că orice ți se întâmplă în viață este fie o mare bucurie, fie o mare oportunitate?

Venise oportunitatea. La 10 noaptea, luni spre marți, după ce îmi exprimasem vădit dorința de a mai sta o noapte în București, mi s-a stricat mașina în drum spre Călimănești. Pe autostrada București - Pitești, apa motorului fierbea - așa cum fierbeam și eu, dar nu se vedea, pe interior.


Și toate s-au aliniat în așa fel, încât am făcut o sărbătoare din acea noapte și din zilele ce au urmat. Am avut timp să discut cu sufletul-geamăn, așteptând platforma, despre toate ușile pe care nu apucasem să le deschid. Și cât stăteam în mașină de vorbă, tot apăreau oamenii buni, care te ajută într-un impans, fără să-ți ceară nimic înpoi. Ca din neant, a apărut un domn în tricou cu mâneca cu scurtă, cu o platformă, care s-a oferit să ne ducă gratis în satul alăturat și să ne găsească cazare, căci aveau un service mare acolo și am fi putut repara mașina a doua zi. Apoi, a oprit o mașină de poliție care ne-a oferit ajutor. Am mulțumit tuturor și îngerașilor ce vegheau și spuneau: „oamenii buni sunt peste tot. Pentru ei și prin ei, facem tot”. Când am revenit la București, pe la 2:30 dimineața, deja nu îmi mai era somn și știam că nici yoga nu mai pot face la fel. Așa că am mai așteptat puțin... Mi-am văzut liniștită de provocarea deja începută pe grupul de Facebook, Fericirea În 7 Pași Cosmici, și am mai scris, puțin.



Am citit. Am dormit.


M-am odihnit și m-am lăsat alintată de Univers.


Am practicat liniștea, într-un moment în care părea că haosul e stăpân.


Mi-am cultivat starea de flow, în timp ce mă preocupam, de la distanță, de repararea mașinii. Vineri seara, pe 13 noiembrie, am primit vestea că ce părea a fi doar o înlocuire de furtun, a devenit o problemă serioasă ce necesită o nouă diagnoză, un nou mecanic, un nou drum pe platformă și... un nou weekend în București.


Și după o oră de confuzie interioară, am zis: let it be.


Cel mai bine în viață este să realizezi că poți cere și primi ajutor divin



Când am primit vestea cu prelungirea șederii mele în București, acest articol era deja început.


În seara de 10 spre 11 noiembrie m-am trezit din somnul târziu de după-amiază cu acest urlet în gând:

„Daiana, nu mai poți practica Yoga Tradițională așa! Gata, încetezi tot ce faci acum!”

Normal că m-am speriat... puțin! Au început discuțiile între Conștiința Superioară și mintea conștientă: „Poate e doar un gând ciudat după somnul de seară, așa e când dormi după-amiaza, îți vin tot felul de idei”. „Nu, nu! Nu este deloc așa. Știi foarte bine că nu mai poți continua așa. Sub nicio formă nu te mai las! Pune mâna și scrie si restabilește tot, dar orele de yoga predate acum online ies de pe listă. Nu mă intersează argumentele tale legate de oamenii deja prezenți etc. Asta nu-i o soluție și nu mai poți amâna a anunța că nu vei mai face ce făceai până acum”. Am tot amânat, după cum se poate vedea...


Iar în acea seara, trezită cu spaimă din somn cu acest gând, mi-am dat seama că singură nu mă descurc în luarea unei astfel de decizii. Și cum nu mă mai simt singură pe acest pământ de mult timp, am cerut ajutor. Mi-am aranjat frumos spațiul și am cerut ajutorul lui Mircea Eliade și unui set de bețișoare chinezești, un fel de răvașe, de fortune cookies.


Și după ce mi-am făcut rugăciunile, am deschis cartea „Yoga, nemurire și libertate” a lui Mircea Eliade, pe post de mesaj divin. Și s-a deschis la capitolul „Kundalini” - cu o zi înainte fusesem întebată ce înțeleg eu prin Kundalini. Și am răspuns foarte scurt: o Zeiță. Ei bine, despre acea Zeiță era vorba și în acest capitol.


Dar și despre Tantra-Yoga, despre femeia ca Zeiță, despre toate ritualurile ei, din perspectivă yoga, vedică, hindusă, dar și buddhistă - căci Eliade e academician, ce sa vezi!


Ce am citit a fost un delir pentru ființa mea, extaz!


Mi-am adus aminte de ritualurile nostre de Zeiță, de la ashram, pe care le primeam săptămânal.



Cât mi-am dorit să fac asta pentru cursantele mele din România! Dar n-am apucat... Foarte puțin, acum 5 ani, într-un retreat, si anul acesta, la întâlnirea The 21 Tribe, dintre Zeițe, în parc, am făcut o mică parte din acel ritual superb.



Este un ritual în care femeile sunt venerate ca Zeițe - de către bărbați, sau de către alte femei. Și este un ritual foarte important și eficient și integrator pentru orice femeie, pentru că o repune în „matca” sa de Creatoare a întregului Cosmos. Și a tuturor planurile de Existență, de fapt. Spus așa, pare de neconceput. Dar cu yoga la bază, cu filosofia din ea, cu toată metafizica explicată în cuvinte simple de un profesor, începi să înțelegi (prin mintea conștientă), apoi să memorezi la următorul nivel (prin mintea subconștientă), dar și să experimentezi (prin corp). Ritualul are o forță covârșitoare, căci prin el sacralizăm ceea ce pare profan - și ce frumos explică Eliade toate acestea în operele sale! Yoga ca nemurire începe aici.


Ritualuri dedicate Zeiței Kundalini. - bun, am reținut. Și apoi, bețisorul chinezesc cu mesajul lui. Care, în mare, mă asigura că ceea ce sunt menită să fac voi îndeplini, într-o stare de flow, cu o faimă istorică și tot curgând.



Și că dorința, dacă aveam una, se ve îndeplini. Aveam o dorință:


„Doamne, zi-mi ce vrei de la mine! Zeiță, arată-mi tu pașii. Ziceți voi ce e de făcut acum”.

În noaptea aceea am scris mult în jurnalul meu. Am scris de mână mult, cu al meu stilou, până când mi s-au închis ochii tot scriind. Nu am recitit deloc până acum. Dar știu ideea principală: a trăi ca o zeiță - ca ceea ce știu că sunt. Asta vreau, asta își dorește sufletul meu. Asta știu că sunt și așa aleg să trăiesc. Nu vreau să mai compromit. În noaptea discuțiilor cu sufletul-geamăn, realizasem că mă zbat între valorile lumii din jur și ale mele - din nou! Între „ce trebuie”, social vorbind, și „ce știu eu că trebuie”, spiritual vorbind. Și am ales varianta mea. Cea pe care o știu din Yoga, din Tantra, din buddhism, din creștinism, de peste tot.

Sufletul e centrul a tot ceea ce suntem noi aici, ca ființe umane.

E cea de a douăsprezecea tattva, adică o realitate imuabilă rezultată din Conștiința Divină, în manifestarea ei. În acest joc divin, Brahman (Absolutul Nemanifestat, Vidul) devine Parama-atman, apoi jiva-atman - sufletul individual. Și de aici începem noi, oamenii, să fim.


Nu există oameni, de fapt.


Dar există Divinități. Există doar diferite forme de manifestare a unui Infinit, perfect Conștient de acesta. Și omul este un mix de Divinități, de Zeițe care duc la crearea sa.


E un joc divin, a la Dante Aligheri, dacă vreți.


Perfect matematic, perfect gândit, perfect jucat.

Suntem Divinități ce jucăm rolul de oameni

Și acest Om e cu mult mai frumos decât mintea condiționată și-ar putea închipui. Dacă fiecare om s-ar vedea cum îl văd eu... Doamne! Dacă ficare om s-ar privi ca o bucățică din Divin și s-ar închina naturii divine ce trăiește prin el/ea, n-aș mai avea eu de ce să fiu pe pământ... Aș fi pe tărâmul „misiune îndeplinită, hai înapoi în Infinit!”. Dar uite că încă exist...


Și inevitabil, am ajuns să mă întreb: Cum aș putea trăi ca și cum nu știu toate acestea?

Cum aș putea să mă prefac că această matematică divină nu există? Cum aș putea să le spun oamenilor că sunt simple făpturi limitate, a căror natură nu o cunosc, și apoi să îi pun să se întindă pe saltelele de yoga ca pe niște baterii newtoniene, doar pentru că au hormonii dereglați și dureri de spate pe care da, yoga le rezolvă cât ai clipi?

Cât să le mai ascund femeilor adevărata lor natură, cu arhetip de femei-sălbatice, cu arhetip de zeițe grecești, de luptătoare, de îngeri cu sabia în mână, că nu-i despre o luptă cu bărbații, ci despre o luptă pentru a ajuta Forțele Manifestării să ia ființă prin noi? Cât să mă mai abțin din a vorbi despre principiul metafizic de Zeiță Supremă, ce le dezvăluie femeilor faptul că nu sunt menite să devină prada acestei manipulări sociale ce a ajuns să le impună cum să gândească, cum să se îmbrace, ce să mânâce, cu cine să doarmă, câte ore și cum să fie când se vor trezi?


Cât să mai tac și să nu le spun copiilor ceea ce ei deja știu: că vin dintr-o Lumină Pură, că Mami și cu Tati sunt în Cer, așa cum sunt și pe pământ, apoi?


Cât să mă mai prefac că nu știu să explic Infinitul pe înțelesul tuturor?

Cât să mai mocnesc de informații prețioase, care pot fi relevate și celui mai comun om aflat în căutarea identității sale? Până la urmă, orice călătorie inițiatică este un Identity Quest. Ieșim să ne plimbăm „prin lume”, pentru a descoperi pe acest drum Sinele nostru suprem.


Din experiență, vă spun că e mai ușor să stăm nemișcați și să îl așteptăm pe El să reapară în noi.

Să devină vizibil.

Simțibil.

Trăibil. De aici „nemișcarea” din āsanele din știința Yoga. Un corp nemișcat transformă mintea într-o frunză de plamier în adierea vântului subtil. Niciodată nu e liniște perfectă, e doar o liniște prin care putem percepe și alte sunete, alte voci, nu doar cele din capul nostru îmbuibat până la refuz cu planuri și idei despre cum să fim în orice moment. Muzica Universului are și ea un sunet.

Pentru cel neinițiat, e doar un fâșâit deranjant. Pentru cel pregătit să fie uimit, Muzica începe să cânte în toate și în tot...


Iar de pregătitul acesta mă ocup eu:


Ca profesoară de Yoga Tradițională.

Ca Mindfulness Ambassador. Ca Meditation and Relaxation Coach.

Ca Profesoara de Fericire - Happiness Life Coach.

Ca educatoare non-formală pentru copii, pentru sănătatea lor spirituală. Ca ucenic în Ayurveda și Medicină Tradițională Chinezească și acupunctură.

Ca scriitoare pentru regăsirea Sufletelor rătăcite „pe aici”.

Ca vorbitoare pentru chemarea Sinelui înapoi la originile sale.

Ca și creatoare de rețete și de cărți despre cum să gătim, încât să vindecăm energiile divine din noi.

Ca organizatore de evenimente spirituale în care să ne întregim.

Ca strângătoare de maeștri în această misiune despre Spirit și realizarea lui.

Ca ajutor în dezvoltarea spirituală a altor Zeițe și descoperirea misiunile lor.

Ca inspirație pentru femei, copii, cupluri, familii și comunități.


Iar pentru ca toate acestea să se întâmple, e nevoie e un singurul lucru: ca eu să trăisc ca o Zeiță, prin toate practicile și ritualurile mele zilnce. Și doar ce mi-a readus aminte stimabilul meu Mircea Eliade de asta!


Îi mulțumesc din inimă pentru ghidajul spiritual nemaipomenit!


Stând eu în această stare de Flow, și bețișorul chinezesc se va adeveri: „stai în natura ta și toate se vor întâmpla, predestinat”.

Aceasta este natura mea. Și a oricărei femei.


În final, a oricărui om...

Mă voi ocupa din nou și de copii, promit!


La momentul oportun, și de bărbați. Se vor întâmpla toate, așa cum a fost scris dinainte ca noi să putem citi. Așa că inima-mi este împăcată acum...


Și zilele ce au urmat acestei „descoperiri” au fost dedicate așezării acestui mesaj pe paginile sufletului meu.


Atașez și pozele din jurnal - căci autenticiatea cere să dovedesc că toate „au curs”.


Și o fac cu drag, căci n-am ascuns eu evenimente cu mult mai intime din viața mea, darmite așa mesaj divin! :)


E chiar o plăcere să vi-l împărtășesc!




Deci cum va fi yoga tradițională de acum încolo?




În două variante, ca să mulțumim pe toată lumea, în funcție de ce își dorește fiecare și de stilul de viață pe care îl are.


Și ca să mă simt și eu mulțumită cu posibilitățile pe care vi le-am creat - căci în Yoga nu ai voie să lași pe nimeni pe dinafară sau să nu-i facilitezi dreptul de a practica. Lumea nu a înțeles nici când am avut un studio de yoga și cu siguranță nu va întelege nici acum ce fac, de fapt, și ce rol mi-am asumat (deși simt că mi-a fost predestinat, dacă mă uit în urmă la viața mea), dar sunt dispusă să îl explic puțin aici. A fi profesor de Yoga Tradițională nu e ca multe alte meserii. care au fost secularizate în ultimele sute de ani. Orice meștesug avea un strop de sacru în el - n-am niciun dubiu!

Ce zic eu strop, avea un sac!


Iar a fi profesor de Yoga Tradițională are mult sacru în el. Sunt ca un doctor chirurg ce operează în sistemul de 72.000 de meridiane ale ființei noastre (ce funcționează pe bază de bio-energie, prana sau qi), pentru a le reda acestor meridiane fluxul corect - aici Yoga este sora Ayurvedei (medicina tradițională indiană). Sunt ca un preot, ce vorbește Sufletului prin Trup și îi amintește cine este, cu adevărat.


Sunt ca un alchimist, ce mișcă toate Macro-Elementele din ființă, pentru a le transforma în Aur - și da, Aurul este o metafora pentru realizarea Sinelui tău suprem. Sunt ca o profesoară de metafizică, ce nu poate greși atunci când predă matematică divină cursanților săi, oricât de începători ar fi ei, căci tot ce spui se duce și în subconștientul lor.


Și sunt, prin toate, un ghid spre transcendență, menit să îți transpună Sufletul într-un alt tărâm, dar și să ți-l aducă înapoi, făcându-ți posibilă o experiență atât de marcantă încât apoi nu te vei mai teme vreodată de nimeni și de nimic și vei putea trăi pe deplin fericită, zi de zi... Deci chiar am o responsabilitate enormă, chiar și pentru un cursant!


Căci orice cursant ce vine la yoga e un suflet divin. Și nu, nu am dreptul să mă afișez în fața unui strop din Dumnezeu și să îi spun: „Îmi pare rău, nu mai avem loc pe saltea.

Îmi pare rău, eu plec în vacanță și te las fără suport de curs.

Îmi pare rău, m-am îmbolnăvit.

Îmi pare rău, am pe cineva drag bolnav.

Îmi pare rău, azi nu merge internetul.

Îmi pare rău, am inima sfâșiată acum și nu pot să predau.

Îmi pare rău, mai am și eu viață personală și mă mai ocup și de ea. Îmi pare rău, banii oferiți de tine nu reprezintă nici pe departe valoarea influenței mele pozitive asupra ta. Îmi pare rău, dar când tu dispari, eu nu mai știu unde e comunitatea despre care vorbeam și stropul de divinitatea pe care l-am garantat fiecărui om care vine la cursul meu.

Îmi pare rău, nu mai am chef să fac yoga ca și cum eu n-aș exista în povestea asta”. Și deși am încălcat multe din regulile de mai sus, am făcut-o pentru a respecta o regulă supremă în Yoga, pe care o știu tot de ashram: Când nu ai starea necesară pentru a preda, nu preda! Și tocmai când am început să încalc puțin aceast fundament, atunci au început spiritele mai înalte să îmi arate din nou calea cea justă a predării acestei științe ezoterice, care se păstrează ca pe ceva sfânt.

Deci am creat opțiuni de a continua să participați la Yoga Tradițională, căci am fost învățată că vocea de pe fundal a profesorului este sfântă, că yoga fără profesor nu este yoga cu adevărat și că, în același timp, e necesar să nu îți faci cursanții dependenți de prezența ta. Așa că pentru zilele în care voi vrea să plec și să mă cufund sigură în mare sau să amuțesc în munți și să mă reîncarc de la Mama Natură, am creat 2 opțiuni de a-ți continua practica în Yoga Tradițională - conform standardului meu de calitate spirituală descris mai sus, bineînțeles. :)


Prima opțiune este să achitați niște sume lunare și să aveți acces la un număr dat de sesiuni de yoga. Practic, aveți abonament la un canal special de YouTube, unde vă pun la dispoziție 8 sau 12 sau 20 de sesiuni lunare de yoga tradițională. Cu prețuri variind între 90 lei - 160 lei - 240 lei. Abonamentele sunt lunare, iar sesiunile de yoga NU vi se schimbă lunar, pentru că totul se bazează pe repetiție, nu pe dinamică și schimbări, în Yoga Tradițională. Repetați aceeași lună, zi de zi, cel puțin 12 luni, apoi mai vorbim despre a vă da niște serii noi, puțin mai lungi.


Deci dacă vă luați un abonament de yoga tradițională online și practicați de două ori pe săptămână, după înregistrări, vă anunț că după 6 luni fără pauză veți fi însumat abia 48 de ore de practică yoga. Adică e ca și cum ați fi stat la un ashram în care se practica yoga tradițională câte 5 ore pe zi, vreo... 10 zile, însumat. :) Deci nu are sens să îmi cereți sau să vă dau eu noi sesiuni de yoga, până nu însumați măcar 100 de ore de practică pe salteluță.


Până atunci doar v-aș minți ca să vă iau niște bani în plus, ceea ce n-aș face niciodată - eu practic îmi scad niște venituri acum, făcând ceea ce fac, vei vedea imediat de ce spun asta.

Dar este responsabilitatea mea să vă învăț toate acestea corect, așa cum am făcut-o mereu. Deci veți avea abonamente de yoga tradițională ca la Netflix, cum îmi place mie să spun: plătiți, aveți Traditional Yoga TV.


Nu plătiți, nu mai aveți acces. :)

Simplu și bun, cum ar zice prietena și îngerașul meu de creștere, Mădălina Preda.


Și plătiți pentru câtă yoga știți că veți face lunar, după înregistrări:

  • 1 sesiune de yoga tradițională pe săpămână (care va fi Tri-Dosha, pentru echilibrare întregului sistem energetic și hormonal, un fel... shaorma cu de toate),

  • 2 sesiuni de yoga tradițională (Tri-Dosha + Vyayama, serie de aliniere osoasă și recalibrare energetică, făcută din picioare), sau

  • oricâte sesiuni de yoga tradițională, peste 2 (într-un abonament de 20 de sesiuni lunare de yoga aveți incluse 5 zile de yoga pe săptămână, cu toate seriile, ceea ce este perfect suficient și echilibrat pentru organism, căci e nevoie și de zile de pauză). Și cu asta, mi-am respectat și sistemul Tantra-Yoga în care am fost inițiată, și vă respect și pe voi, onorându-vă cu cele mai frumoase sesiuni de yoga pe care le-am filmat pe timpul pandemiei (am avut un șoc să aflu azi că sunt peste 120 de înregistrări live!).

Și vă las pe voi să alegeți ce puteți face și când. Dacă observați că plătiți abonamentul de yoga tradițională online și că mai aveți nevoie de sesiuni, îl puteți mări. Iar dacă, dimpotrivă, observați că nu vă țineți de el, îl puteți suspenda după prima lună de curs și trece pe o altă variantă.


O voi numi „varianta mea de yoga tradițională, ca la ashram”.

Și este posibil să mai apară o variantă de yoga non-tradițională cu cei de la Yump, pe care o voi anunța dacă se va manifesta. Dar aceea va fi cu totul altceva și veți lua abonamentele prin ei, de la ei, și ne vom vedea pe platforma lor, într-o formulă de yoga mai dinamică, mai activă - frumoasă și ea, dar atlfel decât ce am învățat eu la ashram și decât ceea ce am predat până acum


Dar să revenim la „yoga mea”!


Cum Vom Face Yoga Tradițională Ca La Ashram, Dar Online


Luăm Yoga Tradițională, ca pe o Zeiță, și o repunem, frumos, pe altar. Ne închinăm ei și lui Ganesha, ca înainte de orice practică am începe. Ne deschidem spațiul divin prin rugăciune către ceea ce numim noi Dumnezeu/Infinit/Absolut/Sinele Meu Suprem/Vid/Înger Păzitor/Zeu/Zeitate protectoare etc. Hotărâm că Yoga este un ritual pentru a ne reaminti de Sufletul nostru sacru și pentru a-l integra în Infinit, și Infinitul în el. Este un ritual prin care devenim macro-cosmosul din care nu doar că facem parte, dar pe care îl și creăm. Miercurea, după calculele mele de acum, după ce voi reveni la Călimănești, voi face o sesiune lungă de Tri-Dosha.


Va avea loc de la 19:00 la 21 și oricât va fi nevoie.

Nu voi avea ceas și ideea de timp nici pe trup, nici în minte. Deci vom începe la 19:00, cu un ceremonial cu ceai, cu lumânări și cu întâlnirea noastră pe Zoom. Va fi un eveniment la care poate participa orice femeie, dacă acceptă să plătească prețul sfințeniei și respectului față de aceast ritual sacru, pe care îl deschid acum doar celor ce se simt deschise față de el.


Dacă iese bine și cu persoane noi, poate voi deschide practică și pentru bărbați pe viitor, mai vedem.


Oricum, veți avea camerele video închise după ce vorbim la ceiuț, așa că respectăm regula „ochilor închiși”. :)

Yoga Tradițională va fi practica mea săptămânală, deci nu o voi preda altfel decât așa cum o fac eu.


Voi deschide ușile întâlnirii pe Zoom celor mai vechi cursante ale mele, dar și celor noi. Ne inițiem Sufletele prin sacra întâlnire dintre noi.

În care vorbim, ne zâmbim, râdem, împărtășim din inimă, ca femei, ca Zeițe ce creează totul în jur. Și luându-ne puterea înapoi, lăsăm ceaiul să ne energizeze cosmic: îl presărăm cu miracolul ce suntem, aici și acum.


Respirăm împreună, la unison.

Vom inspira tot ce-a fost mai greu, vom filtra și vom expira numai Iubire în jur și în corp. Apoi, îi mulțumim Corpului Divin și îi cerem să ne permită să plutim prin el, să ne ducă Acasă - e un drum bine știut de trup, e vorba doar despre a-l lăsa pe el, pe trup, să ne conducă acolo - în Infinitul din care provenim. Fără microfoane, fără lumini orbitoare - se acceptă doar lumânări și Lumina din interior. Fiecare își va pune muzica sa pe fundal sau va asculta muzica inimii sale și vocea mea, ca pe un ritm divin ce-i va purta ființa pe un alt tărâm.

Ne relaxăm complet, uităm de Timp și de noi, uităm de Spațiu și de cei din jur.

Totul e un divin complet, totul e Un Întreg pe care îl întregim acum, fiecare dintre noi, amintindu-ne cine suntem.


Nu va exista final, căci shavaasana va fi un drum individual de parcurs și un loc magic în care putem rămâne oricât dorim. Odată reîncarcate, vom reveni pe pământ...


Cu conștiința că da, suntem stropul din Infinit și Infinitul în același timp...

Cam așa vom face Yoga Tradițională de acum încolo, în varianta online.


O vom face ca la ashram.

Va fi yoga mea, dar și a voastră.




Cu oameni, cu voci, cu comunicare live, cu privit in ochi, cu mișcări ghicite în semi-întuneric, căci deja știm să facem yoga: cu toții, oricând. Țin minte și acum primele cuvinte din ziua în care poposisem la micuțul ashram indian:


În acest sistem de Yoga, înțelegem că fiecare om este yoghin.

De la Natură.


Deci nu aveți nimic în plus de făcut. Nu-i despre cum arătați în posturile de yoga, așa că nu vă mai chinuiți.


Nu există experiență, perfecțiune sau niveluri în această școală de yoga, așa că relaxați-vă complet.


Nu vă judecă nimeni āsanele, nu se uită nimeni la voi și la fizicul vostru în timp ce practicați.


Sunteți perfecți. Sunteți cu toții yoghini.

Bine ați venit!

Namaste”. Așa vă spun și eu acum: ”Sunteți perfecte, sunteți yoghine.

Relaxați-vă, vă rog, yoga se face cu ochii închiși spre lumea din jur și cu sufletul deschis spre Infinit.


Bine ați venit sau revenit.

Namaste”. The Blissful and Authentic Traditional Yoga Teacher, Daiana



P.S. 1: Când voi începe să practic din nou, dau un semn aici, pe email și în alte medii online. Deci relaxați-vă în viața voastră până atunci și alegeți-vă ce opțiune de yoga tradițională online vă doriți. Voi crea abonamentele în pagina Plans & Pricing, în curând. Iar dacă doriți mai mult decât a face yoga tradițională online, vă anunț că am primit „înștiințare de Sus” și aici. Va urma... stay tuned!


Cuvânt cheie: ashram.


Mâine scriu, căci deja s-au adunat 18 pagini de caiet studențesc aici și mi-a luat aproape 10 ore să scriu si să postez acest articol. :)) Cu recunoștință, vă mulțumesc că mă citiți pe nerăsuflate - cum știu că o faceți, dacă ați ajuns până aici.


Scriu prin mine, ca să ajungă la esența din VOI.

Să fie primit mesajul meu!

Mulțumesc din inimă!

Amin. P.S.2: deja mă întind, știu! :)) Dacă simțiți că ar ajuta pe cineva propunerile mele de mai sus, vă rog să dați share. Mulțumesc din nou!

518 afișare

©2020 by YOGALIZE - Happiness Through Mindfulness